Am avut norocul de a fi intalnit cartea din vacanta, chiar la finalul ei. Si copila cea mica mi-a dat privilegiul de a o citi in cele 5 ore ale zborului spre casa, aproape nestingherita.

O carte ce poate fi foarte bine si cartea de luni si cartea de anul acesta si cartea unui nou inceput…

Am facut cu ajutorul ei cea mai succinta si mai elocventa radiografie a vietii si a sensului ei.

Am pornit de la job si nevoile pe care le suplineste, sau nu, am trecut prin abilitatile personale si ale copiilor (inteligent comparate in text cu cele ale unei companii), prin felul in care ne construim increderea si respectul de sine si am ajuns la cultura familiei si scopul vietii.

Au aparut la fiecare pagina perspective noi.

Citeam despre chestiuni familiare dar parca nu le privisem nicioadata asa…

Am gasit lucruri pe care le faceam gresit, dar si altele pe care le faceam bine dar nu le intelegeam complet sensul si, mai ales, mi-am reamintit a nu stiu cata oara cat de important e sa te intrebi despre sensul vietii.

M-am bucurat sa vad ca am ajunsesem de ceva vreme la concluzia ca drumul, sensul, calea, nu vin asa cum le pui tu pe hartie la final de liceu, ci se construiesc treptat impletind cunosterea de sine cu experiente si oportunitati neratate. E neverosimil sa crezi ca stii atunci totul. E ideal sa nu stii, dar sa vrei sa incerci cat mai mult. E ideal sa te creezi si sa te lasi creat.

Lasa viata sa ti se intample. Implica-te. Bucura-te. Invata. Fii bun.

Incepe cu intrebarea:

Cine e persoana in care vreau sa ma transform?

 

 

Share This