Yalom

M-am bucurat in ultimele seri sa ajung in caldura proriilor asternuturi anticipand lectura catorva pagini din ultima carte a lui Irvin D. Yalom, “Calatoria catre sine. Memoriile unui psihiatru.”

N-am mai simtit asa de ceva vreme.

Calda, incitanta, bine scrisa.

M-am stapanit cu greu sa nu subliniez foarte mult (obicei de care incerc sa ma dezvat).

M-a facut sa zambesc usor invidioasa citatul dedicat sotiei lui:

“In timp ce scriu aceste memorii si ma reintalnesc cu vechiul sine, realizand ce dezastru am fost si cat m-am lamentat o viata intreaga ca nu am avut un mentor, realizez brusc adevarul: eu am avut un mentor! Marylin.

Inconstientul meu a priceput ca ea detinea combiatia unica de calitati care m-ar fi putut civiliza si eleva.”

Si m-am gandit cu drag, recunostinta si admiratie la terapeutii mei de pana acum, fiecare cu rolul sau in “eu” meu de astazi, cand am citit cuvintele de mai jos:

“Am luptat si eu impotriva folosirii excesive de medicatie in psihiatrie. Lupta continua si astazi, desi cercetarile au furnizat o cantitate coplesitoare de informatii care indica faptul ca rezultatele pozitive ale procesului terapeutic sunt dependente de intensitatea, caldura, autenticitatea si empatia relatiei terapeutice.”

“Forta transformatoare a terapiei nu sta in descoperirile intelectuale, nici in interpretari, nici in catharsis, ci in intalnirea profunda si autentica dintre doi oameni.”

Va doresc si voua, celor care simtiti sa faceti pasul acesta, terapeuti asemeni lui! Si cat mai multe astfel de lecturi.

 

 

Share This