Va rog sa nu va suparati, dar pur si simplu trebuie sa spun ceva! Ceva despre o tendinta bizara…
Deschid saptamana trecuta o revista a unui retailer de moda renumit, accesibil si prezent in Romania, si descopar o poza cu o domnisoara, vizibil plinuta, ca sa nu spun supraponderala, pozand in hainele brand-ului.
Nu ne intereseaza nici domnisoara si nici brandul.
Ne intereseaza raspunsul la intrebarea: Ce vrea sa spuna poza aceea?
Ca brandul face mai nou haine si pentru marimi mari si foarte mari? Nimic nou, facea si pana acum.
Ca exista in realitate aceste persoane si au nevoie de haine?
Din nou, nimic nou, stiam asta. Si eu si voi. Cu toate astea pana acum nu apareau astfel de fotografii intr-un catalog.
Ca suntem toleranti? Cu ce si mai ales de ce?
Mi-am amintit, evident ,instantaneu, de 2 chestiuni:
Prima este campania intensa de introducere a modelelor cu forme “rubensiene” in peisajul de fashion international iar a doua sunt cele cateva articole citite sau frunzarite pe net, despre cum ar trebui sa nu discriminam ci sa acceptam si sa imbratisam ca fiind normale cele cateva kg in plus ale cuiva.
Ma iertati, eu cred ca avem o problema.
Si, evident, am alta parere.
Cred cu toata puterea ca greutatea optima a fiecaruia, cea indicata printr-un calcul simplu de medicul nutritionist, este greutatea pe care fiecare dintre noi, daca ne dorim sa fim sanatosi, ar trebui sa o targetam.
Aceea este greutatea la care corpul nostru se simte bine din punct de vedere al functiilor sale vitale. Nu degeaba i se spune greutate ideala. Si nu, sa nu credeti ca este o cifra. Este un interval, de regula usor de atins si mentinut, in conditiile in care iti propui asta.
O persoana care depaseste greutatea proprie ideala, cu un kg sau cu 100, nu e nici pe departe de aratat cu degetul, de marginalizat sau de blamat!
Sunt in asentimentul tuturor aici, cred.
Dar nu gasesc fireasca nici atitudinea mult prea relaxata asupra subiectului.
De fapt, ma intriga.
Iata de ce:
A avea un numar de kg in plus ( sau in minus) poate insemna ca:
– nu te alimentezi sanatos ( poate nu stii ce , cum, cat si cand sa mananci)
– nu te misti suficient
– nu esti bine cu tine – in termeni psihoterapeutici
– ceva nu “functioneaza” bine in viata ta, profesionala sau personala.
– ai o afectiune medicala nedescoperita
– ai mostenit si mentii un stil de viata neprietenos cu propriul tau corp.
Riscul pe care astfel de campanii de asa zisa acceptare a celor supraponderali este foarte mare. Este riscul trecerii cu vederea a unor motive serioase pe care “stau” acele kg in plus.
Oamenii vor avea tendinta sa nu se mai uite la ei cu atentie, sa nu se intrebe de ce se ingrasa, ce ar putea sa faca, cum pot schimba ceva.
In final mi-e teama ca vom inceta sa cautam sa fim sanatosi.
Ideea mult vehiculata de a te accepta asa cum esti, cu bune si cu rele, grasut sau slabut, e cale lunga. Pentru ca acceparea presupune cunoastere… Ori acceparea efectelor si nu a cauzei e mai mult decat nociva!
Desigur ca societatea de consum va fi pregatita intotdeauna sa le ofere haine mai mari, masini mai mari, case mai mari, ce vreti voi…mai mari. Sau mai mici. Producatorii se adapteaza cererii. Si e ok sa fie asa.
Imi doresc doar ca perceptia noastra asupra realitatii sa nu se adapteze si ea.
Sper ca nu am deranjat pe nimeni. In continuare cred ca poza aceea nu are ce cauta acolo, pentru ca poate valida ceva nociv. Desigur, fiecare interpreteaza cum simte.
Va spuneam toate astea din doua motive
– pentru ca e vara si fomele transpar,
– iar revistele ajung si in mainile copiilor.
Si da, mi-ar placea sa ma contraziceti cu argumente.
Imi doresc sa invat ce repere e bine sa aiba fetele mele intr-o lume complet bulversata.